Fiecare dintre editorialele mele porneste de la ceva: o intamplare, o poezie, o stare a mea� Astazi porneste de
la o discutie de pe cafeneaua sexaz si de la o melodie a lui Depeche Mode "Free love". Banuiesc ca o cunoasteti �.
Oricum intrebarea este: poate cineva insemna totul pentru tine? Poate o relatie sa te satisfaca pe deplin? Poti spune
un "nu" categoric oricarei tentatii pe care o poti simti fata de o alta persoana cu toate ca esti intr-o relatie "stabila"?
Poti sa rezisti noutatii pe care o aduce o alta persoana? Hmmm� Eu cred ca exista doua tipuri de persoane in relatii.
Persoane care privesc lumea ca pe o cursa in a dobandi cat mai multe experienta, adica experienta felurita, din cat mai multe
surse. Sunt asa numitele persoane cantitative. Si exista persoane care nu sunt neaparat interesate de cate experiente acumuleaza,
cat de calitatea si intensitatea experientelor dobandite. Asadar unii dintre noi putem iubi doua persoane in acelasi timp,
putem oferi tipuri diferite de dragoste mai multor persoane, avand cu ele relatii paralale. Romanticii incurabili si absoluti
vor spune ca nu exista asa ceva, cinicii, sau hai sa le spunem "experimentatii" vor spune ca da exista asemnea relatii si
ca dragostea unica este o poveste frumoasa si usor desueta. Disponibilitatea lor este cu mult mai mare, impart in stanga
si in dreapta zambete, complimente si cauta cat mai multe partenere/i. Romanticii calitativi sunt mult mai concentrati asupra
obiectului pasiunii lor. Ceea ce cantitativii impart mai multor persoane, calitativii dau unei singure persoane. De cele mai
multe ori nici unul dintre tipurile de relatii nu functioneaza. De ce oare? Acum imi vine in minte un film "Alfie" - cel cu
Jude Law, unde personajul principal este un cantitativ prin excelenta si ramane singur. Dar si relatii "hyper romantice" se
termina prost�Ce se intampla? O intrebare care ne bantuie nu o data in viata. De ce oare partenerii nostri aleg sa
ne paraseasca sau noi alegem sa ii parasim pe ei? Ce se intampla de ni se pare ca persoana de care ne-am indragostit nu mai
este aceeasi? Sau poate noi nu mai suntem aceeasi? Sendhal spunea ca iubirea este un fenomen de "cristalizare": arunci
o crenguta intr-o mina de sare si cand o vei scoate ea va fi de nerecunoscut (va fi un obiect infrumusetat, nu va mai fi o
banala crenguta). Asa se intampla si cu iubirea si persoana iubita: persoana iubita este doar o creanga si iubirea sau cum
vreti sa ii spuneti este doar sarea de pe creanga respectiva. Daca scuturi respectiva creanga, ramane o simpla creanga. Care
e solutia? Oare sa nu mai existe relatii care sa dureze? Din contra, vad oameni fericiti� Ei atunci? Dragii mei,
daca intalniti acea persoana deosebita sa nu credeti ca o veti intalni mereu in fiecare persoana pe care viata v-o scoate
in cale. Acordati-va timp, intrerupeti stupidele treburi pe care le faceti, limitati-va timpul si activitatile cu prietene,
prieteni, parinti, da-ti timpul persoanei care va face sa credeti ca a trecut o ora cand de fapt au trecut vreo patru. De
ce? Ca sa fiu postmoderna si intertextualista "pentru ca meriti" si pentru ca si respectiva persana merita.
