Sarbatorile sunt aproape... Iti dai seama dupa imbulzeala si lumea multa de pe strazi si din magazine care incerca sa
gaseasca un cadou pentru cineva. In sfarsit! Scuza perfecta ca sa iei ochii cuiva cu un cadou luat in graba. Acel cineva va
uita complet de micile mizerii pe care i le-ai facut de la ultima mare sarbatoare, implicit si de la ultimul cadou (si acela
luat in graba). Lucrurile nu stau chiar asa in totalitate; mai exista lume care pur si simplu se bucura sa faca un cadou persoanelor
apropiate sau care vrea sa isi faca un cadou siesi. Fara intentia de a-mi face vreun cadou sau de a cauta un cadou pentru
o persoana anume, am hoinarit prin magazine cu o prietena. In timp ce mergeam, ea imi impartasea toate necazurile pe care
le-a avut cu un tip - "inca o relatie care nu a mers niciodata", gandeam eu, si auzeam doar franturi din ceea ce spunea, pentru
ca deja stiam pe de rost toata povestea si ea continua, nepasandu-i de ceea ce se intampla in jurul ei: "si cum iti
spuneam ... si .... si uite .... ce a facut ... ". Ma intreb de ce nu am avut curajul sa ii spun "esti plictisitoare, oricum
lui nu ii pasa, nu vorbeste despre tine, nici nu constientizeaza ca existi". Am tacut, insa si ne-am continuat plimbarea.
Tot
mergand din magazin in magazin, am ajuns intr-unul de incaltaminte. Minunat! Pe un raft vad o pereche de cizme elegante, absolut
splendide, exact ce cautasem in toamna asta si nu gasisem . Intorc sa vad pretul - un adevarat chilipir. Intreb plina de sperante
daca au numarul meu; raspunsul vine sec: "Este singura pereche!". Erau numarul 39, nici intr-un caz nu aveam ce face cu ele.
Si atunci, tot uitandu-ma cu regret la cizme si ascultand-o pe prietena mea cum tot imi spunea pentru a nu stiu cata
oara aceeasi poveste, fara sa tina cont de intreruperi, mi-am zis: persona de care se plange ea acolo de zor este o pereche
de cizme numarul 39. Nu-i foloseste la nimic sa se gandeasca la el si cu toate astea o face. Cati dintre noi nu avem o pereche
de cizme numarul 39 in viata noastra? Cati nu ne gandim: "Ce bine ar fi fost daca x sau y nu ar fi facut asta sau asta. Acum
am fi fost inca impreuna...." Da! Cizmele perfecte, dar numarul complet gresit. Da! Persoana care ar fi putut fi dragostea
vietii mele (si pentru unii dintre noi chiar este - cazurile cele mai triste), dar nu mai suntem impreuna. Nu a fost sa fie...
"La dracu' cu nu a fost sa fie!!!!!!!!!" este replica unora dintre noi, iar altii ridica pur si simplu din umeri resemnati
"Nu a fost sa fie...". Cine are dreptate?
De ce nu este sa fie? De ce cautam cizme cand ar trebui sa cautam bocanci?
Ce ironie are viata de ne arata ca trebuie mereu sa facem lucurile la momentul potrivit? Ce masochism ne impinge pe noi sa
cautam mereu ceea ce nu putem avea? Se spune ca nu poti alege pe cine iubesti. Spun asta de obicei persoanele care sunt nefericite
in dragoste, care au povesti nefericite, povesti din acelea in care unul iubeste, iar altuia nu-i pasa. Celor mai multi
dintre noi ne pasa. Vrem cizmele perfecte, la momentul potrivit, la pretul potrivit si cel mai important numarul potrivit.
Cu totii avem ceva cu care sa ne incaltam: poate nu este cea mai moderna pereche, cea mai confortabila, cea care ne-ar
fi placut cel mai mult. Cu totii avem incaltari, si mai ales, cu totii avem incaltari de Craciun. Nu vrem sa acceptam faptul
ca mai bine desculti, decat prost incaltati, cu totii acceptam chiar si pereche de cizme numarul 39 daca ne-o face cineva
cadou... pentru ca nu vrem sa fim singuri ... si te gandesti: cine o sa observe? Din pacate, tu ...
