Ikebana

Ikebana este tehnică artistică de aranjare a florilor (în vase) după anumite principii, arta aranjamentele florale în stil japonez, arta tablourilor vii.

Ikebana este concretizarea cea mai reprezentativă a cultului pentru frumos prezent de-a lungul istoriei în universul spiritual japonez. S-a conformat întotdeauna, faţă de celelalte arte, şi pretutindeni situaţiilor noi impuse de evoluţia simţului estetic al japonezilor. Ikebana este aducerea vieţii vegetale la dimensiunile unei încăperi, unei vaze. Elementele florale dintr-un aranjament sunt puse în vază cu intenţia transpunerii lor într-o nouă viaţă, încercându-se recrearea universului lor natural.

Aranjarea florilor este o expresie a vitalităţii, a competiţiei neîntrerupte dintre viaţă şi moarte, o artă încărcată de simboluri care a devenit o parte indispensabilă a interioarelor japoneze. Plăcerea pentru aranjarea florilor caută să exprime pacea sufletească, echilibrul din natură şi al naturii cu omul. În aranjamentul florilor se urmăresc câteva reguli specifice şi necesare cum ar fi forma imperfectă, neregularitatea, înfăţişarea simplă, săracă, dar în acelaşi timp delicată şi fragilă.

Istorie şi origini

Aranjamentele Ikebana au apărut în secolul al VI-lea, şi au fost folosite mai întâi la decorarea templelor budiste din Japonia. Treptat, ele au început să facă parte din viaţa de zi cu zi a locuitorilor din aceasta parte a globului. Ocupând un loc de seamă în altarul familiei din fiecare casă, aranjamentul beneficia de acelaşi respect acordat lui Budha.

Un samurai putea să fie preocupat de acţiunile sale mai mult decât orice dar în acelaşi timp putea găsi o mare satisfacţie şi linişte sufletească privind o modestă floare, într-un tot atât de modest vas. Concepţia care-l ajuta pe vechiul samurai să îmbine viaţa de războinic, tumultoasă şi aspră, cu celelalte preocupări, îl ajută pe japonezul de azi să se adapteze trepidantei vieţi moderne să muncească într-un ritm fascinant, dar să poată rămâne netulburat şi liniştit ore în şir în faţa frumuseţilor naturii, a unui aranjament floral sau a unei ceşti cu ceai.

În gramatica japoneză ikeru provine de la verbul "a trăi", şi semnifică "a face pe cineva să trăiască", iar bana provine de la cuvântul "hana"', care înseamnă "floare".

Japonezii au la începutul primăverii unul dintre cele mai frumoase festivaluri, denumit sakura, cel al admirării cireşilor înfloriţi, şi apoi toamna festivalul crizantemelor. Arborii de cireş -cerasus pseudocerasus- sunt cultivaţi doar pentru florile lor, deşi se ştie foarte bine ca cireşul japonez nu fructifică. Ei au dezvoltat un adevărat cult al florii şi au ridicat aranjarea florilor la rang de adevărată artă, care poate fi întâlnită sub denumirea de ikebana, kadoo sau seika.

Principii de bază

Potrivit unei anumite concepţii estetice, aranjamentul nu trebuie să copieze natura, ci să o corecteze. Sunt folosite tulpini, ramuri desfrunzite, frunze cu un contur deosebit. Aranjamentul simplu este preferat unui buchet bogat.

Asimetria este absolut necesară pentru ca un aranjament Ikebana să fie atractiv. Japonezii consideră mai interesant un copac îndoit, răsucit, scorburos decât unul crescut normal.

Legătura dintre om şi natură este redată prin trei linii, care simbolizează cerul, omul şi pământul. Cea mai importantă este reprezentată de ramura cea mai înaltă, care semnifică cerul. A doua ca importanţă este ramura mijlocie ce simbolizează omul. Ea trebuie aşezată oblic în vas, iar lungimea ei trebuie să acopere trei pătrimi din prima ramură. A treia linie este cea mai scurtă şi trebuie aşezată în partea din faţă a aranjamentului. Cele trei linii par să pornească din acelaşi loc.

Simbolurile trecerii timpului au o mare importanţă în Ikebana. Nici un aranjament nu este acceptat dacă nu sugerează acest lucru. Aranjamentele diferă în funcţie de anotimp, precum şi de perioadele vieţii omului. Trecutul este simbolizat de plante înflorite şi frunze uscate, prezentul - de flori întredeschise şi frunze verzi, iar viitorul este simbolizat de boboci de floare. Bogăţia aranjamentului variază şi ea în funcţie de anotimp. Dacă primavara şi vara aranjamentul este bogat, iarna el va fi mai sărac şi fără strălucire.

Florile

Pentru aranjamente se pot folosi: trandafiri, irişi, crizanteme, floarea-soarelui, lalele, gladiole, crini, flori de pai, margarete. Se pot folosi frunze de ferigă şi ramuri de stejar, alun, salcie, liliac etc. De mare efect sunt ramurelele înflorite de măr, de cireş sau alţi pomi fructiferi. Se pot folosi şi plante exotice, precum gerbera, diverse specii de orhidee, anthurium, croton, ficus, flori de bromelii şi frunze de palmier.

Vasul

Vasul constituie o parte importantă a aranjamentului şi trebuie ales cu atenţie. În funcţie de dimensiunile plantelor şi ramurilor folosite, vasele pot fi înalte şi subţiri, scurte, cu gura largă sau îngustă, ori largi şi joase, asemenea unui bazin. Ele pot fi din sticlă, ceramică, metal, lemn sau piatră şi pot avea diverse culori. Pentru ca tulpinile să nu se răsfire, ele se fixează pe suporturi. La început, acestea au fost confecţionate din paie de orez, legate în mănunchiuri. Cel mai cunoscut suport este kenzan-ul. El se aseamană cu o perie şi este confecţionat din metal.